Diese (10) poesie belumàte

 

 

VARDHA I RADHICI DA PRA’!

… e intant che mi spète,
i radhici da prà
(che ancora
no i era nassesti!)
i ha fàt anca i fior…

E i é bèi anca lori, poaréti,
con tut quel bèl gial
in medho ai prà vért.

Però te se bèla anca ti
… e a mi,
benedheto signor,
te me piase anca massa!

 
 

TESORI, MA NO DA PIRATI!

Se pense al dialeto –
sta parladha che ormai
no parle pì da ’na vita –
a scriverlo adesso
me par come se avesse
catà ’na roba prezhiosa,
desmentegadha da ani
dentro te ’n vecio casét.
Torna in mente
’na storia de alora,
quando, da boce,
te ghe avea robà
’n anel a to nona,
par méterlo dentro
’l tesoro segreto,
scondést te na zhoca
altretanto segreta.
E mi dopo, in botega,
a contarghe a to nona
che ’l anel al ghe n’era,
ma pensèe che ’l fuse
de quéi che se cata
tel fusto del TIDHE!!

 
 

INDIANI … DE QUEI DA TABIÀ

A me nona Gusta

Sul car pien de fién
dei zii che ’n s-ciànt massa
’l so vin ghe piasèa,
se stèa propio da dio,
cole vache tranquile
dal paso pacifico,
che pian pian le tirèa
tut al carico su dale grave
del Cordhéol (parché bò
no ghe n’era che dhoi
in tut al comune).

E par tuta la strada
se fèa finta che al car
ghe fèse l’ataco
i indiani feroci,
pelerosa cativi, de pì
dele ande, poarete,
che mal no ghén fèa
e pur mal le finìa.

E intant che i zii
i zherchea ’l vin da poc’,
mi dentro la stala
a tocarghe le tete
ale vache e dopo,
la sera, prima
che i fèse ’l filò,
anca a me nona,
che santa!

 
 

DICEMBRE, SÌ, MA ’L 5 o ’L 25?

Co mi ère bòcia,
l’èra San Nicolò
la sera pì importante,
quando che con ansia
se spetèa de sentir sonar
i campanèi del mus.
Par lu, ghe n’èra ’l fién;
pal so parón, goto de vin;
e via a dhormir, de corsa,
che se no se ris-cèa che
no ’l portèse gnìnt, al San!

T’en quela de Nadhal
de not, invezhe, se ’ndèa
tuti a la messa solene
de medhanòt, coi canti
e ’l organo e ’l presepio;
co i angeli e le pecore,
e ’l mus-cio e tante luci.
E, dopo mesa, tuti quanti
a casa del sindaco mostàcio:
e dhó spumante e panetón!

 
 

ALTRI TEMP’, ALTRO NADHAL!

Cónteghe adesso ai bocie
e te garantise che i se mét
a ridher come tanti mat,
lori che a Nadhal i va a sciar,
a Cortina o anca in Austria,
con le braghe e tut firmà …
Però ai me temp’ l’èra tut
davero tant diverso e a Nadhal
ghe n’èra sempre tanta neve
e noi su e dhó pai col pi alti,
co la mussa dei Fioròt,
che la pesèa ’n acidente
a tirarla da novo in quatro
o zhinque su pal còl.
E musét ghe n’èra póchi
(propio ’n lusso i Dàvos!),
ma ghe n’èra la feradha,
fata de tòc de legn’ catadhi
in giro par le tiedhe,
che sót la avèa i fer
come sui patini e la ’ndea
come ’n s-ciantìs, da dio,
do par la stradha tuta
ingiathada, ‘ndé che noi
de not se butèa séce de aqua
su la giara del stradhìn,
che ’l ne corèa drio, pore Toni,
co la so pala in man:
“Ma mi ghe cópe tuti!”

 
 

ORMAI, ME INSUNIE ANCA I SASS!

A Elena

Me son indormenthà
pensando ai sass:
caldi e morbidhi,
come che ha dhit Elena…

Pensando che
’sto lèt, ormai,
l’ é ’n lusso e
alora sarìe mejo
tornar presto
a… dormir sui sass,
anca quei dhuri!

E i sarà pur comodhi,
se i ghe fa da lèt
a bisse e biss…
e po lóri i é propio
i angeli de la Tera
e chi no dhorme ben
in medho ai angeli –
come che i
diss in Spagna?

Ma ’po me sveje,
tùt t’en colpo
e co ’n gran mal
de schéna, che però,
– par fortuna –
al passa subito!

 
 

“VERDE SPERANZA”? NO, VERT… STIVAL!

Son stat qua a vardhar i sass,
coi stivai entro te l’aqua,
a pensar che bén che i stèa:
tuti bèi e néti e freschi,
quando ’l sol al scota massa.

Ogni tant i cambia casa,
co li porta via la piena,
sensa farghe pagar tassa:
no i ha IMU e gnanca ICI
(anche se no i ciapa paga),
cossì a lori poc’ ghe frega,
se ’l magnàr al costa massa!
E pò i dhorme quant’ che i ól!

Quasi quasi l’era mèjo,
se mi fuse stat …
an SASS!!

 
 

SE COLOMBO ’L STEA A CASA… ’L ERA MEJO!

Che bòni i frutini,
ma… esìsteli ancora??
Me mama la avea la botega
e mi ghe i robèe tuti i dhì!

Lisabeta la Prima (regina)
la avea pèrs tuti i dhent,
par colpa del zhùchero,
che lei tanto amava:
“I love it!”, infatti diceva…

Ma anca mì ciolèe su
quei sass, quele piere
prezhiose de zhùchero
dai sac da zhinquanta
(chili, oviamente!)
tel retrobotega.

E infati anca mì,
ormai da ’na vita,
ho tuti i dhent marzhi!

Se Colombo ’l stèa a casa,
’l èra mèjo, sul serio!!

 
 

PAN, POLENTA, FORMAI E… CIOCOLATA!

Che bel che ’l é magnar
pan e formài… co le man!
De quel frésc, de lateria,
dolzh, che ’l par fat…
parfin de ciocolata!

Non ghe n’é gnint
da far de mèjo te na sera
fresca come questa
de calma primavera,
co ’na piovéta
tranquila che gnen dó
a carezhar le foje,
che quasi no se sént.

Ma ’l formài ’l é bòn
anca… co la polenta
e a mi quela la me piase
parfin de pì de la cara
ciocolata, anca svizhera
e par bòna che la sìe!

 
 

MARMELATA DE ZHUCA

A Debora

Ho fat tanta stradha par ti,
par sentir la to banda,
rivà sol par dhoi marce,
ma propio le ultime dhoi!
Ma ho catà ’n bel soriso,
che sol te regala la musica;
gente simpatica e can,
marmelata de zhuca…

Quanti ricordi che torna
te la testa, ’na sera,
ricordi de me nona Gusta,
che fèa la zhuca tel forno,
(che bòna!) e mi che, ’ncora
bocéta, non capìe cossa mai che
’ste benedhete zhuche le podhèa
aver fat par … èsser SANTE!

 
 

 
 

PoetaMatusèl legge
“DIESE (10) POESIE BELUMATE”

 
 
 

 
 
 
 

Prezioso Visitatore che mi leggi, un breve commento, anche solo un saluto, scritto qui sotto – o un ‘Mi Piace’ cliccato – non ti costa che un piccolissimo sforzo, però farà un GRANDE piacere a me, quando lo leggerò! Grazie.   :O)

 

Copyright © 2012-2015 Guido Comin PoetaMatusèl – Belluno, Italy. All rights reserved.

 

 

 

.

Lascia un commento

Il tuo indirizzo email non sarà pubblicato. I campi obbligatori sono contrassegnati *

Questo sito usa Akismet per ridurre lo spam. Scopri come i tuoi dati vengono elaborati.